1 Decembrie 2012

Toți românii sunt mai români de 1 decembrie, manifestându-se ca atare, unii poartă steaguri, alții petrec cu prietenii, unii merg la parada militară etc. Eu unul am avut o zi plină cu evenimente, începând cu ora 7.00, până pe la ora 23.00. Așa că iată cam care a fost jurnalul de bord.

Ora 7. Am plecat la starul Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc organizat de Ilie Roșu în parcul IOR. De la ora 8.00 am alergat cu el 10 km în semn de solidaritate. Ilie alerga maratonul cu numărul 50, având în mâini două steaguri ale României. Deși la ora aceea majoritatea oamenilor din parc aveau treabă cu maratonul, ca alergători sau organizatori, au fost câțiva oameni la balcoanele blocurilor care ne încurajau și strigau România. La ora 9.30 am plecat spre casă.

Ora 10.00. Am fost la antrenamentul de handbal al copiilor din cartierul meu, cartierul Costeasca (vezi mai multe pe site www.corporeanima.ro). “Handbal în cartier” este un proiect pe care l-am început cu copiii din cartier pe 7 iulie. Începe deja să se contureze ceea ce vreau să fac, adică: să inițiez în handbal câteva sute de copii, să fim campioni municipali în 3 ani și să avem peste 8-12 ani  câțiva copii în lotul de handbal al României. Copiii au venit la antrenament cu entuziasm, chiar dacă nu avem o sală adecvată, suntem mulțumiți că putem folosi sala baschet a școlii 182.

Ora 14.00. După antrenamentul de handbal am rămas să vopsesc porțile de handbal. Cum sala nu are porți de handbal, iar eu nu am avut buget pentru așa ceva, am confecționat unele ajutat de oameni de bine. Vecinul meu Bogdan Alecu a șlefuit lemnul, iar antrenorul copiilor, Viorel Iordache, care are 72 de ani, s-a ocupat de confecționarea porților. Eu mi-am asumat vopsitul. A fost o treabă de 3 ore pe 1 decembrie și 7 ore pe 2 decembrie. Totul s-a făcut în cartier, pentru copiii din cartier.

Ora 18.00. Am mers la petrecerea dată de vecinul meu cu ocazia zilei de 1 decembrie. Cred că a fost una foarte reușită. S-a făcut fasole la ceaun pe pirostrii, iar ținuta a fost obligatorie, adică costum popular. La început m-am dus în tricou tricolor, dar am fost trimis acasă pentru a veni cu costum tradițional. Cum am făcut mai mulți ani de dansuri populare, am și un costum popular de căluș, așa că am făcut față cu brio exigențelor impuse de organizator. I-am luat la petrece și pe copiii mei și câțiva prieteni de-ai lor, iar unii dintre ei au rămas un pic mirați de hainele pe care le purtau adulții.

Anul viitor vreau să organizez un eveniment pe stradă, la care vecinii să interacționeze mai mult între ei.

Am alergat, am jucat handbal, am vopsit și am petrecut de 1 Decembrie. Cred că vopsitul porților de handbal pentru copii a fost momentul în care am simțit cel mai tare că fac ceva pentru România. Îmi place o sintagmă pe care ar fi bine să o avem cât mai des în minte: “Nu întreba ce poate să facă România pentru tine. Întreabă-te ce poți face tu pentru România.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *